CONTRACT DE MUNCĂ nr. 1 din 22 decembrie 2015 la nivelul grupului de unităţi din sectorul de activitate construcţii de maşini şi construcţii metalice pe anii 2016-2017

EMITENT: MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE - DIRECŢIA DIALOG SOCIAL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL, PARTEA a V-a, nr. 1 din 11 februarie 2016

Înregistrat la M.M.F.P.S.P.V.-D.D.S. sub nr. 1.946 din data de 20.01.2016

În temeiul Legii nr. 62/2011, republicată, se încheie prezentul contract colectiv de muncă unic între salariaţii şi angajatorii din industria construcţiilor de maşini şi construcţii metalice.
Salariaţii/angajaţii sunt reprezentaţi prin:
1. Federaţia Sindicatelor din Construcţii de Maşini Înfrăţirea - (F.S.C.M. ÎNFRĂŢIREA);
2. Federaţia Sindicală a Lucrătorilor din Industria Metal (F.S.L.I. Metal).
Angajatorii sunt reprezentaţi prin Federaţia Patronală din Industria Construcţiilor de Maşini (FEPA-CM).

Preambul
Prevederile prezentului contract colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi din sectorul de activitate construcţii de maşini se aplică la unităţile care au ca obiect principal de activitate producţia de construcţii metalice şi produse din metal, maşini şi echipamente, mijloace de transport rutier şi alte mijloace de transport, construcţii metalice navale, cuprinse în Anexa nr. 1 la prezentul contract.

CAP. I
Dispoziţii generale

Introducere
ART. 1
Prezentul contract colectiv de muncă este un contract-cadru care stabileşte, în principal, drepturile minime garantate pentru salariaţi şi obligaţiile acestora, precum şi drepturile şi obligaţiile părţilor semnatare cu privire la:
a) timpul de muncă şi timpul de odihnă;
b) salarizarea şi alte drepturi salariale;
c) condiţii de muncă şi protecţia muncii;
d) măsuri de protecţie specială;
e) munca şi protecţia femeilor şi tinerilor;
f) încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă;
g) formarea profesională, economică, socială şi sindicală;
h) drepturi şi imunităţi sindicale;
i) obligaţii generale ale părţilor.

Sfera de aplicare
ART. 2
Părţile semnatare la nivel de unitate, în funcţie de specificul unităţii, vor adapta sau adăuga clauze la contract conform legii.
ART. 3
Pe baza prevederilor prezentului contract colectiv de muncă se vor încheia contractele de muncă la nivel de unităţi.

Clauze de recunoaştere
ART. 4
Partea Patronală recunoaşte partea cu care încheie contractul ca reprezentantă a salariaţilor din unităţile în care federaţiile semnatare au organizaţii afiliate, conform Anexei nr. 1.
ART. 5
Părţile se obligă să aducă la cunoştinţa celor pe care îi reprezintă prevederile prezentului contract colectiv de muncă.
ART. 6
Partea Patronală şi partea sindicală vor verifica, la cererea uneia dintre părţi, modul în care sunt respectate în unităţi drepturile stipulate în prezentul contract colectiv de muncă.

Colaborarea dintre părţile contractante
ART. 7
Părţile se angajează la aplicarea prevederilor prezentului contract colectiv de muncă pe principiul bunei-credinţe, cu respectarea legii.

Durata contractului colectiv de muncă; modificarea acestuia
ART. 8
(1) Prezentul contract colectiv de muncă se încheie pentru o perioadă de 2 ani, cu începere de la data de 1.01.2016 şi până la data de 31.12.2017.
(2) Cu cel puţin 60 de zile calendaristice înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, părţile pot conveni asupra prelungirii valabilităţii contractului sau asupra renegocierii lui.
ART. 9
(1) Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate în orice moment, conform legii, ori de câte ori părţile convin în acest sens.
(2) Cererea de modificare se va comunica celeilalte părţi în scris şi va conţine atât motivele care au determinat-o, cât şi propunerile concrete.
(3) Negocierea modificărilor propuse la prezentul contract nu va depăşi 30 de zile calendaristice.
(4) Modificările aduse contractului fac parte integrantă din contractul colectiv de muncă şi produc aceleaşi efecte ca şi contractul însuşi, de la data înregistrării lor.
ART. 10
(1) Interpretarea clauzelor contractului se face prin consens.
(2) Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează conform hotărârii comisiei paritare până la decizia finală a instanţei de judecată.
ART. 11
(1) Pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiilor intervenite cu ocazia executării, modificării sau încetării prezentului contract colectiv de muncă, părţile convin să constituie o comisie paritară.
(2) Componenţa, organizarea şi funcţionarea comisiei paritare se stabilesc prin regulamentul prezentat în Anexa nr. 2.
ART. 12
Declanşarea procedurii prevăzute la art. 11 nu constituie impediment pentru sesizarea instanţei de judecată competente, potrivit prevederilor legale privind soluţionarea conflictelor de muncă.
ART. 13
(1) Drepturile salariaţilor prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi care au fost recunoscute anterior prin negociere, în afara cazurilor în care, prin lege, se dispune în mod expres altfel.
(2) În situaţiile în care, în privinţa drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă pentru părţile semnatare, intervin reglementări modificatoare legale mai favorabile, acestea vor face parte, de drept, din contract.
ART. 14
(1) Părţile contractante se obligă ca, pentru perioada de aplicare a prezentului contract colectiv de muncă, să nu promoveze şi să nu susţină reglementări interne a căror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din contractele colective de muncă, oricare ar fi nivelul la care acestea au fost încheiate.
(2) Părţile convin să facă intervenţiile necesare pentru respectarea prevederilor legale şi, respectiv, pentru consultarea organizaţiilor sindicale şi patronale semnatare, în toate cazurile în care se iniţiază acte normative ce privesc relaţiile de muncă.

CAP. II
Timpul de muncă şi timpul de odihnă

II.1. - Durata muncii

Durata normală a muncii
ART. 15
(1) Durata normală a timpului de lucru este de 8 ore pe zi şi, respectiv, de 40 de ore pe săptămână.
(2) La locurile de muncă unde specificul activităţii impune, pot fi stabilite forme specifice de organizare a timpului de lucru, după caz, în tură, tură continuă, turnus, program fracţionat.
(3) Locurile de muncă la care se aplică formele specifice de organizare a programului de lucru, precum şi modalităţile concrete de organizare şi evidenţă a muncii prestate se stabilesc prin contractul colectiv de muncă de la nivelul unităţii.
ART. 16
(1) Repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.
(2) În cazul unităţilor, subunităţilor sau al locurilor de muncă a căror activitate nu poate fi întreruptă, zilele de repaus pot fi acordate, prin rotaţie, în alte zile decât sâmbăta şi duminica, astfel încât fiecare salariat să beneficieze, cel puţin o dată pe lună, de repausul săptămânal succesiv în zilele de sâmbătă şi duminică.
(3) Situaţiile prevăzute la alin. 2 se vor stabili prin contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii.
(4) În situaţia prevăzută la alin. 2, salariaţii vor beneficia de un spor la salariu, stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
ART. 17
(1) Începerea şi sfârşitul programului zilnic de lucru se stabilesc prin regulamentul intern, întocmit de angajator împreună cu sindicatul reprezentativ, conform legii.
(2) Pentru unele categorii de personal, cum ar fi femei care îngrijesc copii de vârstă preşcolară, salariaţi care urmează cursurile unei instituţii de învăţământ, persoane cu gradul III de invaliditate, persoane cu recomandări medicale sau cu handicap, precum şi în alte situaţii stabilite prin contractul colectiv de muncă se pot aproba programe de muncă speciale, cu alte ore de începere a programului.
ART. 18
Activitatea, conform programului stabilit, începe şi se sfârşeşte la locul de muncă, în ţinută de lucru.
ART. 19
Pentru un program normal de lucru, salariaţii beneficiază de o pauză de masă de minimum 15 minute. Din timpul negociat pentru pauza de masă, 15 minute se includ în programul de lucru. Timpul afectat pauzei de masă va fi acordat, de regulă, la jumătatea duratei schimbului.

Durata redusă de muncă
ART. 20
(1) Salariaţii care desfăşoară activitatea în locuri de muncă cu condiţii deosebite beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de lucru sub 8 ore pe zi, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Reducerea duratei timpului de lucru la locuri de muncă cu condiţii deosebite nu afectează salariul, vechimea în muncă şi celelalte drepturi aferente duratei normale a timpului de lucru.
(3) Durata reducerii timpului normal de lucru şi categoriile de personal care beneficiază de acest program se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii.
(4) Munca prestată peste durata convenită conform alin. 3 se consideră muncă suplimentară.
ART. 21
Pentru unele activităţi, locuri de muncă şi categorii de personal, prevăzute în contractul colectiv de muncă, se pot stabili programe de lucru parţiale, corespunzătoare unor fracţiuni de normă. Drepturile salariaţilor care lucrează în astfel de condiţii se acordă proporţional cu timpul lucrat.

Munca suplimentară
ART. 22
(1) Munca prestată peste programul normal de lucru, la solicitarea angajatorului, este considerată muncă suplimentară.
(2) Salariaţii pot fi chemaţi de angajator să presteze muncă suplimentară numai cu consimţământul lor şi în limita a 8 ore/săptămână.
ART. 23
(1) Orele de muncă suplimentare, contabilizate separat de orele normale de muncă, se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acestora.
(2) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut la alin. (1), munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor de 100% aplicat la salariul de bază corespunzător duratei acesteia.
(3) Modalitatea de compensare a orelor de muncă suplimentară se va stabili împreună cu salariatul în momentul acceptării efectuării acestora.
ART. 24
(1) La nivel de unitate se poate stabili ca personalul care, prin natura muncii, lucrează sistematic peste programul normal de lucru să primească un spor de ore suplimentare.
(2) În acest caz, sporul de ore suplimentare nu va mai fi calculat conform art. 23 alin. 2, ci acesta se va stabili la nivel de unitate şi va fi în cuantum de minimum 15% din salariul de bază brut lunar.
(3) Categoriile de personal care pot beneficia de prevederile alin. 1 se vor stabili prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
ART. 25
Munca prestată suplimentar în zilele de repaus sau de sărbători legale şi religioase, peste durata normală a zilei de lucru, se va plăti cu un spor suplimentar de 50% peste sporurile normale.
ART. 26
Tinerii în vârstă de până la 18 ani şi femeile gravide nu pot presta muncă suplimentară.

Munca de noapte
ART. 27
Se consideră muncă de noapte munca prestată - minimum 3 ore - în intervalul cuprins între orele 22 şi 6, cu posibilitatea de abatere cu o oră în plus sau în minus faţă de aceste limite.
ART. 28
Este interzisă munca de noapte de către tineri sub 18 ani, femei gravide, lăuze şi cele care alăptează. Aceste situaţii trebuie comunicate angajatorului împreună cu acte doveditoare.
ART. 29
(1) Munca de noapte se plăteşte cu un spor de 25% din salariul de bază sau timpul de muncă se reduce cu o oră, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore din durata normală a programului de lucru zilnic.
(2) De acest spor beneficiază şi salariaţii care lucrează în condiţii deosebite, unde durata muncii este mai mică de 8 ore pe zi.
ART. 30
În cazul în care munca suplimentară în timpul nopţii va fi prestată într-o zi de repaus sau de sărbătoare, dacă nu a fost compensată cu timp liber plătit, ea va fi plătită ca în exemplul următor:
- tariful unei ore normale - 100% salariul de bază;
- majorarea pentru ora lucrată în zi de repaus sau de sărbătoare - 100% salariul de bază;
- majorarea pentru ora lucrată în timpul nopţii - 25% din salariul de bază;
TOTAL - 225%.

II.2. - Zilele de sărbătoare

ART. 31
Se consideră sărbători religioase şi legale, fiind zile de repaus, următoarele:
- 1 şi 2 ianuarie;
- prima şi a doua zi de Paşte;
- 1 Mai;
- prima şi a doua zi de Rusalii;
- 15 august - Adormirea Maicii Domnului;
- 30 noiembrie - Sfântul Apostol Andrei Cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României;
- 1 Decembrie;
- prima şi a doua zi de Crăciun;
- pentru alte culte se pot acorda alte zile libere în locul celor de mai sus în funcţie de prevederile legale.
ART. 32
La nivel de unităţi se va acorda o zi liberă în funcţie de specificul activităţii (de exemplu, Ziua Constructorului de Maşini, Ziua Navalistului etc.).
ART. 33
Munca în zilele de sărbătoare este cea efectuată pe parcursul unei rotaţii complete a schimburilor.
ART. 34
(1) Munca prestată în zilele de sărbători legale şi religioase se consideră muncă suplimentară şi, în cazul în care nu a fost compensată cu ore libere plătite, se plăteşte cu un spor de 100% salariul de bază.
(2) Pentru persoanele care se află în concediu de odihnă, zilele în cauză nu se iau în calculul concediului respectiv.
ART. 35
Pentru realizarea unor punţi din ajunul sărbătorilor, de comun acord între administraţia unităţii şi sindicatul reprezentativ, se poate hotărî lucrul în zilele de sâmbătă, munca respectivă nefiind considerată muncă suplimentară.

II.3. - Concedii

Concediul normal de odihnă
ART. 36
(1) Salariaţii au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă plătit, de minimum 21 de zile lucrătoare.
(2) Diferenţierea în funcţie de vechime se va stabili prin contractul colectiv de muncă la nivel de unităţi.
ART. 37
Efectuarea concediului anual de odihnă este obligatorie în perioada în care a fost programată.
ART. 38
(1) Programarea concediilor de odihnă colective se face de către conducerea unităţii împreună cu organizaţia sindicală reprezentativă, la sfârşitul fiecărui an, pentru anul următor. Programările individuale au în vedere şi opţiunile fiecărui salariat.
(2) Data începerii concediului de odihnă în perioada programată va fi comunicată de salariat cu minimum 15 zile înainte de plecare.
ART. 39
În cazul în care există salariaţi care, din motive obiective, nu au efectuat integral sau deloc concediul de odihnă în cursul anului, acesta va fi în mod obligatoriu reprogramat, cu acordul salariatului în cauză, într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă neefectuat.
ART. 40
Salariatul chemat din concediu are dreptul la o compensare din partea unităţii, care constă în:
- plata transportului dus-întors din localitatea unde se află în concediu;
- plata unei indemnizaţii de întrerupere, de minimum 15% din salariul negociat, pentru zilele programate şi neefectuate;
- despăgubiri datorate cheltuielilor făcute de salariat, dacă acesta se află la odihnă sau tratament;
- timpul consumat cu deplasarea dus-întors se consideră timp lucrat şi se adaugă la concediul de odihnă plătit.
ART. 41
Concediul de odihnă se efectuează integral sau se poate acorda fracţionat, în tranşe, dacă interesele serviciului o cer, sau la solicitarea salariatului, dacă nu e afectată desfăşurarea normală a activităţii în unitate, cu condiţia însă ca una din fracţiuni să fie de cel puţin 10 zile lucrătoare.
ART. 42
La unităţile unde este posibil se va acorda întregul concediu de odihnă sau o fracţiune de cel puţin 10 zile lucrătoare tuturor salariaţilor, în aceeaşi perioadă.
ART. 43
În situaţia în care ambii soţi lucrează în aceeaşi unitate, ei au dreptul la programare în aceeaşi perioadă a concediului de odihnă.
ART. 44
(1) În cazul în care salariatul are bilet de tratament, el va beneficia de concediul său de odihnă în perioada pentru care are bilet.
(2) Prevederile alin. 1 se pot aplica şi în situaţia în care salariatul are bilet de odihnă, în funcţie de posibilităţile agentului economic.
ART. 45
(1) Salariaţii au dreptul la efectuarea concediului de odihnă anual, a cărui durată se stabileşte prin contractul individual de muncă. La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă şi cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal şi concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată. La nivel de unitate se pot conveni şi alte situaţii pentru care concediul de odihnă nu se reduce.
(2) Salariaţii au dreptul la un concediu de odihnă proporţional cu activitatea prestată în acel an. În acest caz, prin acord între angajator şi salariaţii în cauză, se poate conveni efectuarea concediului de odihnă după 6 luni de la data angajării.
(3) Pentru salariaţii care lucrează cu fracţiuni de normă, la cererea lor, durata concediului de odihnă - în număr de zile întregi - şi indemnizaţia vor fi acordate în raport cu vechimea în muncă şi proporţional cu timpul lucrat.
ART. 46
În cazul în care un salariat demisionează ori în cazul în care i se desface contractul individual de muncă, din motive imputabile lui, după efectuarea concediului de odihnă, şi acesta a încasat drepturile băneşti aferente concediului, unitatea va reţine din ultimul salariu suma corespunzătoare concediului efectuat în plus şi a primei de vacanţă acordate necuvenit.
ART. 47
Unitatea nu poate pretinde suma de bani corespunzătoare concediului de odihnă deja efectuat în cazurile când contractul individual de muncă a încetat ca urmare a:
- iniţiativei unităţii, din motive neimputabile salariatului;
- decesului.
ART. 48
(1) Indemnizaţia de concediu de odihnă se va calcula conform prevederilor din Codul muncii.
(2) Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în raport cu posibilităţile economico-financiare ale acesteia, pe lângă indemnizaţia de concediu se va plăti şi o primă de vacanţă.
(3) Indemnizaţiile prevăzute la alin. 1 şi 2 se plătesc la plecarea în concediu, cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte.

Alte concedii şi zile libere
ART. 49
În afara concediului normal de odihnă, anumite categorii de salariaţi beneficiază de concediu suplimentar de odihnă plătit.
ART. 50
(1) La solicitarea salariatului, angajatorul va acorda o singură dată un concediu fără plată de 30 de zile calendaristice pentru susţinerea examenului de admitere în învăţământul superior sau la studii doctorale. Aceste zile se pot acorda şi fracţionat.
(2) Cursanţii şcolilor de maiştri şi doctorale în domenii utile activităţii societăţii, înscrişi la studii cu acordul angajatorului, vor beneficia o singură dată de un concediu plătit de până la 30 de zile calendaristice pentru a susţine examenul de absolvire, fără a li se afecta concediul legal de odihnă.
(3) În cazul în care salariatul doreşte să susţină examenul de bacalaureat sau teza de doctorat, angajatorul îi va acorda acestuia o singură dată un concediu fără plată de până la 30 de zile calendaristice.
(4) Studenţii din învăţământul superior, seral sau fără frecvenţă, beneficiază de câte un concediu fără plată de până la 60 de zile calendaristice, la cerere, eşalonat sau integral, pentru fiecare an de studiu, numai pe durata normală a cursurilor facultăţii dacă este prima facultate pe care o urmează. Dacă studiile se fac în baza unui contract cu unitatea, studenţii pot beneficia şi de un concediu de studii plătit, pentru fiecare an de studiu.
ART. 51
(1) Persoanele care lucrează în locuri de muncă cu condiţii deosebite, grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap şi tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază, conform prevederilor legale, de concedii de odihnă suplimentare de minimum 3 zile lucrătoare plătite.
(2) Nominalizarea locurilor de muncă şi a categoriilor de personal care au dreptul la concedii suplimentare se face prin contractul colectiv de muncă la nivel de unităţi.
ART. 52
În afara concediului de odihnă, în baza documentelor prezentate, salariaţii au dreptul la un număr de zile calendaristice libere, plătite, pentru evenimente de familie deosebite, după cum urmează:
a) căsătoria salariatului, 5 zile;
b) căsătoria unui copil, 2 zile;
c) naşterea sau adopţia unui copil, 5 zile;
d) decesul soţului (soţiei), copiilor, părinţilor, socrilor, 3 zile;
e) decesul bunicilor, fraţilor, surorilor, 1 zi;
f) mutarea într-o altă locuinţă (o singură dată), 2 zile.
ART. 53
Se acordă, la cererea salariatului, o dată pe an, 30 de zile calendaristice de concediu fără plată, pentru vizitarea soţului (soţiei) detaşat(e) în străinătate în interes de serviciu.
ART. 54
Pentru situaţii deosebite, altele decât cele prevăzute la art. 50 şi 53, salariaţii pot beneficia de zile de concediu fără plată, maximum 30 de zile într-un an, cumulate, dacă activitatea unităţii permite acest lucru.

Învoiri
ART. 55
La cererea salariatului se acordă un număr de ore de învoire fără plată sau care pot fi recuperate, în următoarele situaţii:
- efectuarea unor analize, tratament medical;
- citaţie în faţa instanţei, procuraturii, poliţiei;
- alte situaţii, când salariatul solicită şi activitatea unităţii permite acest lucru.

CAP. III
Salarizarea

ART. 56
(1) Pentru munca prestată în condiţiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani, convenit prin acest contract, indiferent de natura unităţii în care îşi desfăşoară activitatea.
(2) Salariul este confidenţial, angajatorul având obligaţia de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidenţialităţii.
(3) În scopul promovării intereselor şi al apărării drepturilor salariaţilor, confidenţialitatea salariilor nu poate fi opusă organizaţiei sindicale reprezentative, în strictă legătură cu interesele acestora şi în relaţia directă cu angajatorul.
ART. 57
(1) În vederea stabilirii drepturilor ce decurg din contractul individual de muncă, salariaţii din unităţi sunt clasificaţi în funcţie de conţinutul activităţii şi de cerinţele postului.
(2) Se stabilesc coeficienţii minimi de ierarhizare pentru următoarele categorii de salariaţi:
- muncitori necalificaţi - 1;
- muncitori calificaţi - 1,2;
- liceu - 1,2;
- postliceal - 1,25;
- maiştri şi similare - 1,3;
- subingineri - 1,5;
- studii superioare - 2.
(3) Prevederile alin. 2 nu se aplică pentru personalul angajat la debut în profesie pe perioada de stagiu.
ART. 58
(1) Salariul de bază minim pentru societăţile la care se aplică prezentul contract, pentru un program normal de lucru este salariul de bază minim brut pe ţară, începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2016.
(2) La nivel de unitate, se poate negocia un alt nivel al salariului minim, dar nu mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară.
(3) Majorările de salarii pentru perioada valabilităţii prezentului contract se vor negocia la nivel de unităţi, având în vedere creşterea productivităţii muncii, intensitatea muncii, rata inflaţiei şi alţi indicatori conveniţi de partenerii sociali.
(4) Alte venituri: tichete de masă, tichete cadou şi tichete de creşă acordate conform prevederilor legale şi înţelegerii părţilor.
ART. 59
(1) Sporurile minime ce se acordă la salariul de bază, în condiţiile prezentului contract, sunt:
a) pentru condiţii deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, proporţional cu timpul efectiv lucrat în condiţiile respective, 10%;
b) pentru orele suplimentare şi pentru orele lucrate în zilele libere şi în zilele de sărbători legale, 100%;
c) pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime şi maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, diferenţa pe tranşe de vechime stabilindu-se prin contractul colectiv de muncă de la nivel de unităţi;
d) pentru lucrul în timpul nopţii, 25%.
(2) Pentru condiţii nocive de muncă, pe baza determinărilor efectuate de organele de specialitate, proporţional cu timpul efectiv lucrat în condiţiile respective, se acordă un spor de 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate.
(3) Pentru exercitarea şi a unei alte funcţii se poate acorda un spor de până la 50% din salariul de bază al funcţiei înlocuite, începând cu luna a treia de cumul; cazurile în care se aplică această prevedere şi cuantumul sporului se vor stabili prin negocieri la contractele de muncă la nivel de unităţi.
(4) Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unităţi pot fi negociate şi alte categorii de sporuri.
(5) La nivelul unităţii se poate negocia introducerea unor sporuri în salariul de bază.
ART. 60
Adaosurile la salariul de bază sunt:
a) plusul de acord;
b) premii acordate din fondul de premiere;
c) prima de vacanţă acordată în condiţiile art. 48;
d) bonificaţia de sfârşit de an ce se va acorda în două tranşe, din care una înaintea sărbătorilor de iarnă;
e) alte adaosuri convenite prin contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii.
ART. 61
(1) În funcţie de formele de organizare a muncii se pot aplica următoarele forme de salarizare:
a) în regie sau după timp;
b) în acord;
c) pe bază de tarife sau cote procentuale din veniturile realizate;
d) pe bază de indicatori;
e) alte forme.
(2) Organizarea muncii şi salarizarea în acord pot avea loc într-una din următoarele forme:
a) acord direct;
b) acord progresiv;
c) acord indirect;
d) alte forme.
(3) Forma de organizare a muncii şi forma de salarizare ce ar urma să se aplice fiecărei activităţi şi fiecărui loc de muncă se stabilesc prin contractul colectiv de muncă de la nivelul unităţii.
ART. 62
(1) Unitatea are obligaţia să asigure condiţiile necesare realizării de către fiecare salariat a sarcinilor ce-i revin în cadrul programului zilnic de muncă stabilit.
(2) În situaţia în care unitatea nu poate asigura pe durata unei zile de lucru, parţial sau total, condiţiile necesare realizării sarcinilor de serviciu, aceasta este obligată să plătească salariaţilor salariul de bază pentru timpul cât lucrul a fost întrerupt.
(3) În situaţii deosebite, când activitatea a fost întreruptă mai mult de o zi, salariaţii vor primi minim 75% din salariul de bază individual, cu condiţia ca încetarea lucrului să nu fie imputabilă salariaţilor şi dacă în tot acest timp aceştia au rămas la dispoziţia angajatorului. Pentru situaţiile de mai sus, salariaţii vor beneficia şi de alte drepturi prevăzute de lege.
ART. 63
Corelarea salariilor cu rata inflaţiei se face pe baza datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, conform metodologiei stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unităţi.
ART. 64
(1) Plata salariilor se face periodic, la datele ce vor fi stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
(2) Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
(3) Indiferent de forma de plată (numerar, card, cont curent), salariatul va primi lunar nota de calcul a drepturilor salariale.
ART. 65
(1) Toate drepturile băneşti cuvenite salariaţilor se plătesc înaintea oricăror obligaţii financiare ale unităţii.
(2) În caz de insolvenţă, faliment sau de lichidare judiciară, salariaţii au calitatea de creditori privilegiaţi, iar drepturile lor băneşti constituie creanţe privilegiate, urmând să fie plătite integral, înainte de a-şi revendica cota-parte ceilalţi creditori, cu respectarea prevederilor legale.
ART. 66
Unitatea este obligată să ţină evidenţe în care să se menţioneze activitatea desfăşurată în baza contractului individual de muncă şi drepturile de care salariaţii au beneficiat şi să le elibereze dovezi despre aceasta.

CAP. IV
Securitatea şi sănătatea în muncă

ART. 67
(1) Părţile se obligă să colaboreze în elaborarea şi implementarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă.
(2) La stabilirea măsurilor vizând condiţiile de muncă, părţile implicate vor ţine seama de următoarele principii de bază:
a) măsurile preconizate să vizeze, mai întâi, ameliorarea reală a condiţiilor de muncă şi numai dacă acest lucru nu este posibil la un moment dat să se procedeze la compensări băneşti sau de altă natură;
b) pentru participarea nemijlocită a salariaţilor la luarea deciziilor se va înfiinţa Comitetul de Sănătate şi Securitate în Muncă. C.S.S.M. este constituit din reprezentanţi desemnaţi de sindicatul reprezentativ din unitate şi reprezentanţi desemnaţi de angajator pe de altă parte, în număr egal;
c) măsurile pentru ameliorarea condiţiilor de muncă să fie stabilite împreună cu reprezentanţii sindicali, acestea urmând a fi anexate la contractele colective de muncă.

IV.1. - Condiţii de securitate şi sănătate în muncă

ART. 68
Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă un ansamblu de activităţi organizatorice şi tehnice, ce are drept scop protejarea vieţii, integrităţii organismului şi sănătăţii angajaţilor, precum şi garantarea unor condiţii normale de lucru în realizarea atribuţiilor de serviciu.
ART. 69
Părţile consideră prevederile legislaţiei şi ale normelor generale republicane şi departamentale de securitate şi sănătate în muncă, precum şi pe cele cuprinse în prezentul contract colectiv de muncă minimale şi obligatorii. În contractele colective de muncă la nivel de unităţi sau al unităţilor vor fi incluse clauze suplimentare de punere în aplicare.
ART. 70
Obligaţia şi răspunderea privind asigurarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă pentru salariaţi revin în totalitate angajatorului, cu respectarea prevederilor legale.

Securitatea muncii
ART. 71
Pentru asigurarea securităţii corespunzătoare a salariaţilor în procesul muncii, unitatea are obligaţia de a adopta cel puţin următoarele măsuri:
a) efectuarea instructajelor periodice de securitate şi sănătate a muncii;
b) asigurarea dotării instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor cu dispozitive de protecţie, cu aparatură de măsură şi control al parametrilor tehnologici şi de avertizare a stărilor de pericol, precum şi efectuarea verificărilor periodice în scopul menţinerii în permanentă stare de funcţionare a acestora;
c) asigurarea funcţionării permanente a instalaţiilor şi sistemelor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
d) analizarea periodică, împreună cu inspectoratele de stat teritoriale pentru securitatea şi sănătatea muncii şi cu organele sanitare competente, a cauzelor accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale;
e) îndepărtarea de urgenţă a cauzelor generatoare de accidente de muncă şi adoptarea unor măsuri eficiente în vederea eliminării grabnice a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale;
f) diagnosticarea factorilor nocivi ale căror niveluri depăşesc limitele admise în normele naţionale şi internaţionale la care România a aderat;
g) admiterea la lucru numai a persoanelor care, în urma controlului medical periodic şi a verificării aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinilor de muncă pe care urmează să le execute;
h) măsurarea periodică a parametrilor ce caracterizează condiţiile de muncă şi factorii de mediu cu aparatură şi personal autorizat; la prelucrarea şi analiza probelor vor participa şi reprezentanţi din partea organizaţiei sindicale reprezentative;
i) aplicarea unor măsuri în vederea eliminării tuturor factorilor de risc ce pot pune în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor.
ART. 72
(1) La angajarea unui salariat sau la schimbarea locului de muncă sau a felului muncii, acesta va fi instruit şi testat efectiv cu privire la riscurile pe care le presupune noul său loc de muncă şi la normele de securitate şi sănătate a muncii, pe care este obligat, în procesul muncii, să le cunoască şi să le respecte.
(2) În cazurile în care în procesul muncii intervin schimbări ce impun aplicarea unor norme noi de securitate şi sănătate a muncii, salariaţii vor fi instruiţi în condiţiile prevăzute la alineatul precedent.
ART. 73
(1) Angajatorul va finanţa întregul ansamblu al activităţilor legate de protecţia muncii, potrivit obligaţiilor ce-i revin din legislaţia în domeniu şi din contractele colective de muncă.
(2) Prin contractele colective de muncă la nivelul unităţilor se prevăd măsurile specifice, periodicitatea controalelor, metodologia de control, obligaţiile şi răspunderile în domeniul protecţiei muncii, în conformitate cu reglementările legale.
(3) Timpul afectat acestor activităţi se include în timpul de muncă şi este salarizat.
ART. 74
Este interzisă repunerea în funcţiune a unităţilor, instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor care au fost oprite de organele teritoriale de specialitate, din cauza nerespectării normelor de protecţie a muncii, înainte de a fi eliminate abaterile pentru care s-a dispus oprirea.
ART. 75
(1) Angajatorul are obligaţia să notifice salariaţii asupra tuturor riscurilor specifice postului la care se expun în procesul muncii.
(2) În condiţiile nerespectării obligaţiilor de la alineatul precedent sau în lipsa unor condiţii de muncă în măsură să le asigure securitatea în procesul muncii, salariaţii pot refuza lucrul pe perioada în care persistă pericolul fără a suporta nicio diminuare a drepturilor înscrise în contractul individual de muncă.
(3) Refuzul lucrului în condiţiile alineatelor (1) şi (2) se va face în situaţii bine justificate. Salariatul afectat va notifica de îndată şeful ierarhic asupra situaţiei care periclitează securitatea muncii. Refuzul lucrului nu va constitui o cauză de reziliere a contractului individual de muncă din iniţiativa unităţii dacă se respectă prevederile prezentului articol.
ART. 76
(1) Salariaţii au, în principal, următoarele obligaţii:
a) să-şi însuşească şi să respecte regulile şi instrucţiunile de protecţie a muncii, specifice activităţii prestate;
b) să se prezinte la serviciu în deplină capacitate de muncă, pentru a nu se expune ei sau a nu expune pe ceilalţi angajaţi la pericol;
c) să utilizeze mijloace de protecţie individuală din dotare, corespunzător scopului pentru care au fost acordate.
(2) Încălcarea acestor obligaţii, constatată de şefii ierarhici şi/sau de organele de inspecţie autorizată, atrage răspunderea disciplinară, administrativă şi materială, potrivit prevederilor Regulamentului intern, precum şi penală, după caz, potrivit legii.

Acordarea echipamentului individual de protecţie şi a echipamentului de lucru
ART. 77
Angajatorul are obligaţia să asigure tuturor salariaţilor echipamentul individual de protecţie şi echipamentul de lucru.
ART. 78
Componenţa şi frecvenţa de acordare a echipamentului de lucru şi a echipamentului individual de protecţie pe locuri de muncă şi activităţi se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
ART. 79
Echipamentul poate fi acordat şi înainte de încheierea termenului stabilit, dacă se face dovada deteriorării lui ca urmare a unor avarii sau a unor condiţii de muncă accidentale.
ART. 80
(1) Echipamentul individual de protecţie se acordă gratuit.
(2) Costul echipamentului de lucru se suportă în proporţie de minimum 50% de unitate.
(3) Când angajatorul impune o anumită ţinută specială ca echipament de lucru, contravaloarea acesteia se suportă integral de acesta.
ART. 81
(1) Curăţirea, neutralizarea şi întreţinerea periodică a echipamentului de protecţie intră în obligaţiile angajatorului.
(2) Extinderea prevederilor alin. 1 la echipamentul de lucru se va stabili în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
ART. 82
Neutilizarea echipamentului individual de protecţie poate atrage sancţiuni până la desfacerea contractului de muncă.

Ocrotirea sănătăţii salariaţilor
ART. 83
(1) În vederea unei ocrotiri eficiente a sănătăţii salariaţilor, angajatorul va respecta următoarele obligaţii ce îi revin:
a) angajările se vor face numai după efectuarea examenelor medicale, corespunzătoare fiecărei meserii sau fiecărui loc de muncă în parte;
b) efectuarea, cel puţin o dată pe an, a controalelor medicale pentru salariaţi, conform normelor sanitare şi condiţiilor concrete de muncă;
c) schimbarea locului de muncă în situaţia în care starea de sănătate a salariatului impune acest lucru, la recomandarea organelor medicale de specialitate, în raport cu calificarea salariatului şi cu posibilităţile unităţii;
d) asigurarea asistenţei medicale corespunzătoare şi permanente în cadrul dispensarului de întreprindere sau în alte instituţii similare din imediata apropiere a unităţii;
e) organizarea unui număr suficient de posturi de prim ajutor şi dotarea corespunzătoare a acestora cu materiale, conform necesarului prescris de organele sanitare;
f) asigurarea permanenţei unui mijloc de transport pentru urgenţe şi în caz de accidente, cu dotare corespunzătoare.
(2) Salariaţii sunt obligaţi să se supună examenelor medicale în condiţiile prevederilor alin. 1.
(3) În cazul când dispoziţii legale speciale sau ale contractelor colective de muncă prevăd examinări medicale la termene mai scurte, determinate de condiţiile deosebite de la locurile de muncă, se vor aplica aceste prevederi.
(4) Timpul necesar examinărilor medicale prevăzute la alin. (1) lit. b) şi alin. (3) va fi plătit conform încadrării salariatului.
(5) Refuzul salariatului de a se prezenta la examinarea organizată potrivit alin. (1) constituie abatere disciplinară.
ART. 84
La cererea uneia din părţi, medicii de medicina muncii şi inspectorii de protecţie a muncii vor fi consultaţi în vederea reducerii duratei timpului de lucru şi a acordării de concedii de odihnă suplimentare.

Igiena muncii
ART. 85
Angajatorul se obligă să respecte prevederile normelor şi normativelor din domeniul protecţiei şi igienei muncii, referitoare la dotarea salariaţilor cu materiale igienico-sanitare.
ART. 86
(1) Materialele igienico-sanitare se acordă gratuit.
(2) Sortimentele şi frecvenţa de acordare a materialelor igienico-sanitare se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivelul unităţii.

IV.2. - Condiţii sociale

ART. 87
(1) În vederea menţinerii şi a îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi a condiţiilor sociale în cadrul unităţilor, angajatorul este obligat să ia, cel puţin, următoarele măsuri:
a) amenajarea ergonomică a locurilor de muncă;
b) asigurarea condiţiilor optime de muncă (iluminat, microclimat - temperatură, aerisire, umiditate, zgomot, vibraţii);
c) asigurarea vestiarelor la capacitate suficientă şi cu dotarea corespunzătoare;
d) întreţinerea şi modernizarea grupurilor sociale şi a instalaţiilor sanitare;
e) asigurarea apei calde şi a apei reci, precum şi a materialelor igienico-sanitare;
f) servirea mesei la cantina unităţii şi la microcantinele de secţii; dotarea şi amenajarea corespunzătoare a acestora;
g) îmbunătăţirea condiţiilor, a calităţii mesei şi diversificarea meniurilor.
(2) Măsurile concrete, în sensul alin. 1, se stabilesc prin contractele colective la nivelul unităţilor.
(3) Prin Comitetul de Securitate şi Sănătate în Muncă la nivel de unitate se vor stabili în colaborare cu structurile de protecţia muncii din unitate măsurile de protecţie specifice, precum şi programe de control al realizării măsurilor stabilite.
ART. 88
În scopul prevenirii şi diminuării nivelului stresului la locul de muncă, angajatorul împreună cu semnatarii contractului colectiv de muncă vor depune eforturile necesare în vederea transpunerii la nivelul unităţii a standardelor de management pentru gestionarea stresului la locul de muncă.

IV.3. - Munca în condiţii deosebite

ART. 89
(1) Locurile de muncă se clasifică în locuri de muncă normale şi locuri de muncă cu condiţii deosebite şi speciale.
(2) Locurile de muncă cu condiţii deosebite şi speciale sunt cele grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea şi se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivel de unitate, conform legislaţiei în vigoare.
ART. 90
(1) Pentru prestarea activităţii în locurile de muncă cu condiţii deosebite şi speciale, determinate conform legii, salariaţii vor beneficia, după caz, de următoarele drepturi:
a) sporuri la salariu, conform prevederilor art. 59;
b) durată redusă a timpului de lucru;
c) alimentaţie de protecţie a organismului;
d) concedii suplimentare de minimum 3 zile pe an.
(2) Categoriile de personal, locurile de muncă, cuantumurile şi condiţiile de acordare a avantajelor prevăzute la alin. 1 se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivel de unităţi.
ART. 91
Locurile de muncă cu condiţii deosebite şi speciale şi categoriile de salariaţi care lucrează în aceste locuri vor fi prevăzute în contractele colective de muncă la nivel de unitate, cu respectarea actelor normative în vigoare.
ART. 92
Angajatorul va organiza, periodic, examinarea medicală a salariaţilor, în scopul de a constata dacă sunt apţi pentru desfăşurarea activităţii în postul pe care ar urma să-l ocupe sau pe care îl ocupă, precum şi pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale. Examinarea medicală este gratuită, iar cheltuielile ocazionate de examinare se vor suporta conform legii. Condiţiile concrete urmează să fie stabilite la nivel de unitate.
ART. 93
(1) Pentru munca în condiţii deosebite, salariaţii vor beneficia de alimentaţie de protecţie a organismului, gratuit, conform legislaţiei în vigoare.
(2) Alimentaţia de protecţie se poate acorda şi sub forma unei mese calde.
(3) În cazul în care condiţiile de muncă se normalizează, salariaţii vor beneficia, pentru refacerea capacităţii de muncă, încă minimum o lună, de drepturile anterioare, după caz.
(4) De dreptul prevăzut la alin. 1 beneficiază şi salariaţii care au lucrat cel puţin 6 luni în condiţiile alin. 1 şi îşi schimbă locul de muncă din motive ce nu le sunt imputabile, dacă dreptul de aceeaşi natură la noul loc de muncă este mai mic.
(5) În toate cazurile în care condiţiile de muncă s-au modificat, determinând reclasificarea locurilor de muncă, salariaţii vor beneficia de drepturile aferente noii clasificări începând cu data schimbării condiţiilor de muncă, indiferent de momentul efectuării reclasificării de către organele competente, cu respectarea alin. (3) şi (4).
(6) Neutilizarea alimentaţiei de protecţie şi a materialelor igienico-sanitare în incinta unităţii constituie abatere disciplinară.

IV.4. - Organizarea şi normarea muncii

ART. 94
(1) Organizarea activităţii din cadrul unităţii prin stabilirea unor structuri organizatorice funcţionale, repartizarea tuturor salariaţilor pe locuri de muncă, cu precizarea atribuţiilor şi răspunderilor lor, elaborarea de norme de muncă fundamentate din punct de vedere tehnic, precum şi exercitarea controlului asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu de către salariaţi sunt de competenţa angajatorilor.
(2) În exercitarea acestor atribuţii, angajatorii sunt obligaţi să ţină seama şi de prevederile prezentului contract colectiv de muncă.
ART. 95
(1) Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi. Normele de muncă se exprimă - în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau ale altor activităţi ce se normează - sub formă de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sfere de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei munci. Normele de muncă se elaborează de către angajatori, cu acordul organizaţiilor sindicale reprezentative. Normele de muncă aprobate de conducătorul unităţii se fac cunoscute salariaţilor cu cel puţin 5 zile înainte de aplicare.
(2) În cazul în care normele de muncă şi normativele de personal existente nu corespund prevederilor alin. 1, din iniţiativa angajatorului sau la solicitarea sindicatului reprezentativ, ele trebuie modificate conform procedurii prevăzute de lege, fără ca aceasta să conducă la diminuarea salariului.
ART. 96
(1) Sarcinile de serviciu trebuie să fie stabilite în limitele felului muncii, la care fiecare salariat s-a obligat prin contractul individual de muncă.
(2) Pentru preîntâmpinarea sau înlăturarea efectelor calamităţilor, precum şi în situaţii care periclitează sănătatea sau viaţa unor persoane, fiecare salariat are obligaţia de a participa, indiferent de funcţia sau postul pe care îl ocupă, la executarea oricăror lucrări şi la luarea măsurilor cerute de conducerea unităţii.
ART. 97
Numărul de personal se va stabili în raport cu volumul activităţii, cu durata timpului normal de lucru şi normele de muncă, pentru a se evita încărcarea excesivă cu sarcini de muncă a salariaţilor.
ART. 98
(1) În toate cazurile în care munca este efectuată într-un ritm impus, colectiv sau individual, în normele de muncă se includ şi timpi de refacere a capacităţii de muncă.
(2) Acolo unde natura muncii o impune, pentru a permite utilizarea reală a timpilor de refacere a capacităţii de muncă, numărul de personal va cuprinde un număr corespunzător de salariaţi pentru înlocuire.
ART. 99
Organizaţiile sindicale reprezentative sunt obligate să-şi prezinte motivat toate observaţiile privind normele de muncă şi atribuţiile de serviciu.
ART. 100
(1) În cazul în care există divergenţe la stabilirea normelor de muncă sau a normativelor de personal, la cererea oricăreia dintre părţi, se poate apela la o expertiză tehnică sau la orice altă procedură convenită de partenerii sociali.
(2) Experţii vor fi desemnaţi de comun acord de către ambele părţi. Concluziile expertizei tehnice sunt obligatorii pentru părţi, plata acesteia fiind suportată de angajator pentru prima solicitare a sindicatelor reprezentative.

CAP. V
Măsuri de protecţie specială

Pierderea temporară a capacităţii de muncă
ART. 101
(1) În cazul în care salariaţii lipsesc de la lucru din motive de incapacitate temporară de muncă, angajatorul poate compensa, din fonduri proprii, diferenţa dintre salariul de bază iniţial şi ajutorul la care are dreptul salariatul, potrivit legii.
(2) Situaţiile în care se poate compensa diferenţa prevăzută la alin. 1 vor fi stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
ART. 102
Dacă salariatul se află în incapacitate temporară de muncă, angajatorul va aplica dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă nr. 158 din 17 noiembrie 2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 103
În cazul recomandărilor medicale, angajatorul va asigura trecerea salariaţilor în alte locuri de muncă şi, după caz, recalificarea acestora, în funcţie de posibilităţile fiecărei unităţi, care vor fi stabilite împreună cu sindicatul reprezentativ.
ART. 104
Salariatul care a fost pensionat pentru incapacitate temporară de muncă după o perioadă de recuperare va fi reangajat, pe cât posibil, în funcţia avută la data pierderii capacităţii de muncă sau într-una echivalentă ca salariu.

Munca persoanelor cu handicap
ART. 105
Persoanele cu handicap salariate în unitate beneficiază de următoarele drepturi conform legii:
a) program redus de lucru;
b) scutire de a presta serviciul în timpul nopţii;
c) concedii de odihnă suplimentare;
d) scutire de impozite pe salarii, conform legii;
e) alte drepturi prevăzute de lege.
ART. 106
(1) În cazul unui accident de muncă produs din motive neimputabile salariatului, unitatea are obligaţii pecuniare constând în suportarea cheltuielilor pentru spitalizare şi medicaţie ce sunt necesare pentru tratarea vătămării corporale rezultate în mod direct în urma accidentului de muncă, precum şi pentru confecţionarea protezelor impuse în urma accidentului de muncă, dacă aceste cheltuieli nu au fost suportate de asigurător, conform legii.
(2) În cazul accidentelor de muncă soldate cu invaliditate permanentă, unitatea va acorda un ajutor social în valoare de trei salarii de încadrare a salariatului.
ART. 107
(1) Angajatorul se obligă să nu refuze angajarea sau, după caz, menţinerea în muncă a persoanelor cu handicap, în cazurile în care acestea sunt apte pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu ale posturilor sau locurilor de muncă existente. Dovada capacităţii va fi constatată de către medicul de medicina muncii.
(2) Organizaţiile sindicale reprezentative vor sprijini angajarea şi menţinerea în muncă a persoanelor cu handicap în condiţiile alineatului precedent.

Refacerea capacităţii de muncă
ART. 108
(1) Salariaţii pot beneficia de bilete de tratament şi/sau de odihnă recuperatorie în staţiuni balneoclimaterice şi turistice potrivit acordului părţilor din contractele colective de muncă la nivel de unitate.
(2) Fiecare unitate va achiziţiona, cu ajutorul sindicatului reprezentativ, un număr corespunzător de bilete, în funcţie de posibilităţile financiare ale unităţii.
(3) Repartizarea biletelor de tratament sau de odihnă recuperatorie se va face de către organizaţiile sindicale reprezentative şi de către angajator.
ART. 109
(1) Salariaţii care beneficiază de bilete de tratament sau odihnă recuperatorie au dreptul la reducerea costului biletelor, ţinându-se seama de salariul de bază, de sezon şi de afecţiunile de care suferă. Diferenţa de preţ va fi suportată de unitate.
(2) Procentele de reducere a costului biletelor în raport cu criteriile prevăzute la alin. 1 se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivelul unităţii, fără a fi mai mici de 50% din valoarea totală a biletului.
(3) Costul călătoriei pe calea ferată, clasa a II-a, sau, acolo unde este posibil, cu mijloacele de transport auto în comun va fi suportat integral de unitate pentru salariatul beneficiar al biletului de tratament balnear sau de odihnă recuperatorie.
(4) Contravaloarea biletelor acordate salariaţilor trimişi în staţiuni pentru tratarea unor boli profesionale sau a unor boli care, fără a intra în categoria bolilor profesionale, au fost contractate din cauza condiţiilor de muncă se suportă integral de unitatea economică, inclusiv costul transportului pe calea ferată, clasa a II-a, sau, acolo unde nu este posibil, pentru transportul auto în comun.
(5) Transportul se poate efectua şi cu mijloacele proprii, caz în care unitatea va deconta cheltuielile la nivelul transportului pe calea ferată, clasa a II-a, în condiţiile alin. 3.

Ajutoare materiale umanitare
ART. 110
(1) În afara ajutoarelor prevăzute de lege la care au dreptul, salariaţii vor beneficia şi de următoarele ajutoare:
a) în cazul decesului salariatului, un ajutor acordat familiei, în valoare de cel puţin două salarii medii lunare pe unitate;
b) în cazul în care decesul a survenit din cauza unui accident de muncă, a unui accident în legătură cu munca sau a unei boli profesionale, cuantumul ajutorului acordat familiei va fi de cel puţin trei salarii medii lunare pe unitate;
c) în cazul decesului soţului/soţiei sau al unei rude de gradul I aflate în întreţinerea salariatului, angajatul va primi un ajutor în valoare de un salariu mediu lunar pe unitate;
d) pentru naşterea unui copil, mama va primi un ajutor în valoare de cel puţin un salariu de bază mediu lunar pe unitate, plătit de unitate mamei, pentru naşterea fiecărui copil; dacă mama nu este salariată, soţul acesteia beneficiază de plata unui salariu mediu lunar pe unitate;
e) salariaţii care se pensionează la limită de vârstă primesc de la unitate o indemnizaţie egală cu două salarii medii lunare pe unitate.
(2) În cazurile de deces prevăzute la alin. 1, unitatea poate contribui material şi cu diverse servicii necesare soluţionării cu demnitate a problemelor în aceste împrejurări.
(3) Ajutoarele acordate peste cuantumul prevăzut de lege sunt impozabile.
ART. 111
La nivelul unităţii se pot aloca fonduri prin bugetul de venituri şi cheltuieli, în limita prevederilor legale, care vor fi utilizate în principal pentru:
a) construirea şi întreţinerea de creşe şi grădiniţe pentru copiii salariaţilor;
b) amenajarea şi întreţinerea de cantine sau spaţii special amenajate pentru servirea mesei;
c) construirea, amenajarea şi întreţinerea de oficii şi grupuri sociale la locul de muncă;
d) cheltuieli cu formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale;
e) cheltuieli cu formarea economico-socială şi educaţia în domeniul relaţiilor de muncă;
f) cheltuieli suplimentare pentru protecţia muncii, materiale de protecţie şi igienico-sanitare, alimentaţie pentru întărirea rezistenţei organismului;
g) cheltuieli necesare asigurării speciale a salariaţilor pentru cauze de accident şi deces, inclusiv plata primelor de asigurare la unităţile cu specific, conform contractelor colective de muncă la nivel de unitate;
h) acţiuni cultural-sportive şi umanitare.
ART. 112
Dacă unitatea dispune de spaţii de locuit, cu excepţia celor de intervenţii sau de serviciu, repartizarea acestora se va face de către o comisie mixtă, administraţie-sindicat, conform criteriilor ce vor fi stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
ART. 113
(1) Pentru salariaţi, angajatorul poate asigura procurarea abonamentelor pe mijloacele de transport, indiferent de forma de organizare şi provenienţa capitalului unităţii.
(2) Prin contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii se vor negocia cote de participare a unităţii la suportarea costului abonamentelor.
ART. 114
(1) Unitatea va suporta cheltuielile de regie ale cantinei (în situaţii în care unitatea economică are în dotare), inclusiv cheltuielile cu salarizarea personalului de servire, dacă aceasta nu funcţionează ca unitate distinctă.
(2) O cotă-parte din costul meniului la cantină, negociată prin contractul colectiv de muncă, poate fi suportată de unitate.
ART. 115
(1) Unitatea va contribui, anual, cu o sumă necesară sărbătoririi Crăciunului, Paştelui, a Zilei Copilului şi a zilei de 8 Martie.
(2) Mărimea fondului şi utilizarea lui se negociază între angajator şi sindicatul reprezentativ.

CAP. VI
Munca şi protecţia femeilor şi tinerilor

ART. 116
(1) Femeile au dreptul la tratament egal cu bărbaţii, în situaţii egale sau comparabile.
(2) Este interzisă conceperea unor clauze discriminatorii; dacă există astfel de clauze, ele vor fi nule de drept.
ART. 117
(1) Femeile gravide, începând cu luna a 5-a de sarcină, nu vor fi trimise în deplasare în alte localităţi.
(2) Femeile care au în îngrijire copii de vârstă preşcolară nu pot fi trimise în deplasare în alte localităţi, pentru o durată mai mare de o zi, decât cu acordul lor.
ART. 118
Femeile care au în îngrijire copii de până la 6 ani pot lucra cu 1/2 normă, dacă nu beneficiază de creşă sau cămin, fără a le fi afectate drepturile ce decurg din calitatea de salariat. Timpul în care au fost încadrate în aceste condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă.
ART. 119
(1) Femeile au dreptul la concedii prenatale şi postnatale plătite, concedii pentru îngrijirea copiilor bolnavi, precum şi pentru creşterea copiilor, în condiţiile legii.
(2) Salariatele care au în întreţinere copii de vârstă preşcolară şi care nu mai beneficiază de concediu medical plătit pentru îngrijirea copiilor bolnavi pot beneficia de minimum 6 zile libere/an, plătite cu salariul de bază, pentru îngrijirea copiilor care sunt internaţi în spital.
(3) Zilele prevăzute la alineatul precedent se acordă la cerere, după prezentarea actului medical care face dovada internării.
(4) În cazul decesului mamei, tatăl copilului, la cererea sa, va putea beneficia de concediul fără plată neutilizat de mamă la data decesului.
ART. 120
(1) Angajarea, respectiv reîncadrarea femeilor, după încetarea perioadei de întrerupere pentru creşterea copilului, se va face, pe cât posibil, în aceeaşi funcţie sau într-una echivalentă ca salariu.
(2) Pe o perioadă de o lună de la reîncadrare, considerată perioadă de readaptare, persoana reîncadrată în condiţiile alin. 1 va beneficia cel puţin de salariul de bază.
(3) În această perioadă, pentru motive neimputabile persoanei, concedierea este interzisă.
(4) Pe o perioadă de minimum 6 luni de la reluarea activităţii, considerată perioadă de readaptare, salariaţii care au beneficiat de concediu de maternitate şi/sau de concediu legal plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani nu vor putea fi concediaţi pentru motivul de necorespundere profesională prevăzut de Codul muncii.
ART. 121
În perioada de sarcină, femeile au dreptul la învoiri în vederea desfăşurării controalelor medicale periodice.
ART. 122
(1) Este interzisă femeilor gravide, începând cu luna a 5-a de sarcină, munca în locuri considerate cu condiţii deosebite.
(2) La recomandarea medicului, femeile gravide vor beneficia de schimbarea locului de muncă; în limita posibilităţilor, schimbarea locului de muncă se va face într-o funcţie echivalentă ca salariu.
ART. 123
În unităţile care folosesc personal de sex femeiesc vor fi asigurate, obligatoriu, condiţiile necesare: vestiare şi grupuri sociale la capacitate corespunzătoare şi cu o dotare specifică.
ART. 124
Angajatorul poate hotărî acordarea unei zile libere plătite în vederea sărbătoririi zilei de 8 Martie, dacă aceasta este într-o zi lucrătoare.
ART. 125
Este interzisă concedierea persoanelor de sex femeiesc în perioada îmbolnăvirilor materializate prin concediu medical, gravidităţii şi a maternităţii, care au fost aduse la cunoştinţa angajatorului pe bază de certificate medicale, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
ART. 126
Femeile cu copii în întreţinere, precum şi cele cu probleme sociale deosebite vor fi protejate în cazul unor măsuri de concediere.
ART. 127
Femeile vor participa în egală măsură cu bărbaţii la programele stabilite în vederea reciclării, în cazul introducerii unei tehnologii moderne, precum şi la programele de recalificare profesională.
ART. 128
(1) Salariata care renunţă la concediul legal pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, iar în cazul copilului cu handicap până la împlinirea vârstei de 3 ani beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de lucru cu minimum 2 ore/zi, fără să-i fie afectate salariul de bază şi vechimea în muncă până la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an.
(2) La cererea lor, în situaţiile prevăzute în alin. 1, femeile pot opta pentru program decalat, cu alte ore de începere şi terminare a lucrului, cu excepţia cazurilor când activitatea unităţii nu permite acest lucru.
ART. 129
(1) Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta muncă de noapte.
(2) Femeile gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.
ART. 130
Concediul anual de odihnă poate fi întrerupt pe timpul concediului prenatal şi postnatal şi reprogramat.
ART. 131
(1) Unitatea împreună cu sindicatul reprezentativ vor soluţiona eventualele conflicte de natură să lezeze demnitatea femeii.
(2) Reclamaţiile în acest sens din partea femeilor salariate vor fi soluţionate cu promptitudine şi confidenţial.
ART. 132
Părţile se obligă să asigure un regim de protecţie a tinerilor în vârstă de până la 18 ani, cel puţin la nivelul drepturilor specifice reglementate de legislaţia muncii şi de prevederile prezentului contract, pe care le socotesc ca fiind minimale.

CAP. VII
Încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă

VII.1. - Încheierea contractului individual de muncă

ART. 133
Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
ART. 134
(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza condiţiilor stabilite de lege şi cu respectarea contractului colectiv de muncă.
(2) Nu vor putea fi incluse în contractele individuale de muncă şi nu vor putea face obiectul negocierii prevederi mai puţin avantajoase pentru salariaţi decât cele cuprinse în contractul colectiv de muncă.
ART. 135
Contractul individual de muncă va cuprinde, la angajare, cel puţin clauzele prevăzute în modelul aprobat de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi se va completa ulterior cu actele adiţionale intervenite pe parcursul derulării acestuia, în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte, prin grija angajatorului.
ART. 136
(1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată; se poate încheia şi pe durată determinată, în cazurile şi modalităţile prevăzute expres de lege şi de contractele colective de muncă.
(2) În cazul schimbării locului de muncă, salariatul poate solicita renegocierea contractului individual de muncă.

Angajarea şi încadrarea personalului
ART. 137
(1) Încheierea contractului individual de muncă se face cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului, numai pe criteriul aptitudinilor şi al competenţei profesionale, fără discriminări pe criterii de naţionalitate, sex, convingeri politice, religioase sau apartenenţă la un sindicat etc., pe bază de concurs, interviu sau examen. În acest sens, fiecare unitate îşi va elabora propria metodologie, care va fi adusă la cunoştinţa salariaţilor şi a candidaţilor.
(2) Se pot face şi angajări din motive umanitare, în limita posibilităţilor angajatorului şi cu acordul sindicatului reprezentativ.
ART. 138
Angajatorul are obligaţia să aducă la cunoştinţa salariaţilor şi a sindicatului reprezentativ posturile devenite vacante. Acestea se vor comunica Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă numai după epuizarea posibilităţilor de ocupare prin redistribuire în cadrul unităţii.
ART. 139
(1) În cazul în care angajarea se face prin concurs şi/sau examen, tematica şi data examenului sau a concursului pentru ocuparea unui post vor fi afişate la sediul unităţii, vor fi publicate în presă sau vor fi aduse la cunoştinţă în alte modalităţi corespunzătoare, în vederea înscrierii candidaţilor.
(2) În cazul în care angajarea se face prin concurs, dacă un salariat din unitate şi o persoană din afara unităţii obţin acelaşi rezultat, salariatul are prioritate la ocuparea postului.

Perioada de probă
ART. 140
(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă, se poate stabili o perioadă de probă conform legii.
(2) Angajarea succesivă a mai mult de trei persoane pe perioade de probă pentru acelaşi post este interzisă.
(3) În perioada de probă, părţile pot denunţa unilateral contractul individual de muncă printr-o notificare scrisă la iniţiativa oricăreia dintre părţi.
ART. 141
Salarizarea în perioada de probă se va face cu respectarea salariului minim al categoriei de personal în care se angajează salariatul.
ART. 142
În cazul în care un angajat pe o perioadă determinată este angajat în continuare pe perioadă nedeterminată, se procedează conform legislaţiei în vigoare.

VII.2. - Modificarea contractului individual de muncă

ART. 143
(1) În cazul în care salariatul solicită şi posibilităţile unităţii permit, poate fi operată mutarea în cadrul unităţii.
(2) Un salariat mutat din cadrul unei subunităţi a întreprinderii la altă subunitate, în cadrul unei funcţii sau meserii de aceeaşi natură, nu poate fi supus unei noi perioade de probă.
ART. 144
În funcţie de necesităţile serviciului, salariaţii vor putea fi detaşaţi, din dispoziţiile angajatorului, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu şi cu drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
ART. 145
(1) Vor fi precizate, în scris, termenul pentru care se face detaşarea, condiţiile oferite, obligaţiile salariatului şi ale unităţii în această perioadă. Aceste elemente vor fi înscrise în documentele întocmite conform legii şi anexate la dosarul personal.
(2) Detaşarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an.
(3) În mod excepţional, perioada detaşării poate fi prelungită, cu acordul ambelor părţi, din 6 în 6 luni.
(4) Salariatul poate refuza detaşarea dispusă de angajatorul său numai în mod excepţional şi pentru motive personale temeinice.
ART. 146
(1) Salariatul detaşat îşi menţine toate drepturile pe care lea avut la data detaşării. Dacă la locurile de detaşare drepturile echivalente au niveluri mai mari sau se acordă şi alte drepturi, persoana detaşată beneficiază de acestea.
(2) Salariatul detaşat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de detaşare, în condiţiile prevăzute de lege sau de cont

r

COMISIA DE NEGOCIERE
PARTEA PATRONALĂ                     PARTEA SINDICALĂ
FEPA - CM                            F.S.C.M. Înfrăţirea
1. Alexandru Costache                1. Dan Gheorghe Băjan
2. Daniel Virna                      2. Doru Şchiopu
3. Cătălin Ghenadie                  3. Alexandru Păduraru
4. Ivan Firsa                        4. Vasile Roşca
5. Gabriela Toader                   5. Vasile Parvu
F.S.L.I. Metal
1. Ionel Ilcea

ANEXA 1

LISTA
cu societăţile comerciale beneficiare ale contractului colectiv
de muncă unic la nivelul grupului de unităţi din sectorul de
activitate construcţii de maşini şi construcţii metalice
pe perioada 1 ianuarie 2016 - 31 decembrie 2017


1. Aerostar - S.A. Bacău;
2. Altur - S.A. Slatina;
3. Avioane Craiova - S.A. Gherceşti;
4. Caromet - S.A. Caransebeş;
5. Compa - S.A. Sibiu;
6. Griro - S.A. Bucureşti;
7. Islaz - S.A. Alexandria;
8. Mecanica - S.A. Mârşa;
9. Mecanex - S.A. Botoşani;
10. Menarom PEC - S.A. Galaţi;
11. Oehler-Mecanica - S.R.L. Mârşa;
12. Romaero - S.A. Bucureşti;
13. Romprim - S.A. Bucureşti;
14. Rotec - S.A. Buzău;
15. Rulmenţi - S.A. Bârlad;
16. Sinterom - S.A. Cluj-Napoca;
17. Upetrolam - S.A. Bucureşti;
18. Uzina Mecanică Mârşa - S.A. Mârşa;
19. Vard Accommodation - S.R.L. Tulcea;
20. Vard Electro - S.R.L. Tulcea;
21. Vard Tulcea - S.A. Tulcea;
22. Vilmar - S.A. Râmnicu Vâlcea;
23. Vulcan - S.A. Bucureşti.


ANEXA 2

REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE
a comisiei paritare la nivel de grup de unităţi

1. Comisia paritară la nivel de grup de unităţi va fi compusă din câte 4 reprezentanţi pentru fiecare parte participantă la negocieri, desemnaţi în acest scop pentru perioada aplicării contractului. În termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentului contract, părţile îşi vor comunica reciproc reprezentanţii în comisie.
2. Comisia se va întruni la cererea oricăreia dintre părţi, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la formularea cererii, şi va adopta hotărâri valabile prin consens, în prezenţa a 3/4 din numărul total al membrilor.
3. Comisia va fi prezidată, prin rotaţie, de câte un reprezentant al fiecărei părţi, ales în şedinţa respectivă.
4. Hotărârea adoptată potrivit pct. 2 are putere obligatorie pentru părţile contractante.
5. Secretariatul comisiei va fi asigurat prin rotaţie.

------